Comenzi si intrebari:0740 55 66 89

Cine suntem?

Carla si Gabriel. Avem o familie frumoasa, trei copii, si multe vise si sperante.

Pana acum viata noastra  a curs la fel ca pentru majoritatea celor nascuti la bloc, crescuti la bloc si care au avut bunici la tara. Am prins acele vremuri cand la bunici in curte exista acea viata boema, care curgea altfel. Am ajuns ca majoritatea, sclavii timpului si ai vitezei, dependenti de telefon si email. Am fi vrut sa ne intoarcem in timp, dar nu mai stiam cum, nu mai stiam unde.

In vara lui 2013 am regasit niste borcane cu dulceata uitate in camara. Uitate acolo cinci ani, atat trecuse de cand facusem ultima data dulceata si zacusca. Ne mutasem intre timp de la bloc la casa, asa ca au ramas inchise in cutii de la mutare. Dulceata de visine si de cirese. Primul gand a fost sa le aruncam, stiam ca sunt ani buni de cand stau pe acolo. Dar pareau in regula si de curiozitate am deschis cateva sa vedem cum s-au pastrat. Au ajuns inapoi pe raft, era pacat sa arunci asa ceva. Cinci ani am cumparat dulceata, ne obisnuisem ce acea gelatina bine legata care statea teapana in lingurita, in care fructele erau o pasta uniforma.  Ne obisnuisem cu gustul acru de acid citric adaugat in exces pentru conservare. Primul borcan a disparut cu inghetata, urmatoarele cu clatite. Repede, prea repede.

A fost o revelatie, am regasit acel loc uitat.  Acum stiam unde se gaseste acel loc. Mai trebuia sa stim si cum sa ajungem. Ne-a luat un timp pana sa ne decidem.

Stiam ca in magazine cu greu gasesti ceva care sa semene la gust si la textura, le incercasem pe toate. Am mai facut un tur al magazinelor, desi stiam raspunsul.  Am facut cu ocazia asta ceva ce nu mai facusem niciodata: ne uitam pe etichete la continut, incercand sa vedem ce contin.  Azi pe etichete nu mai apar E-uri, au fost inlocuite (doar pe eticheta, nu si in continut) cu denumiri mai comerciale: acid citric (care este un E, nu are nimic de-a face cu lamaia), pectina.  Mai ne amuzau si povestile de marketing cu „dulceata traditionala fiarta incet la foc de lemne”, iar pe eticheta aparea „produs pasteurizat” (o sa explic ce inseamna la „Cum Producem?”).

Ne-am uitat de fapt la toate etichetele tuturor produselor, am inceput sa cautam informatii despre ce mancam.  Eram oarecum constienti ca cea mai mare parte a alimentelor nu sunt foarte sanatoase, dar abia acum realizam ca ne otravim zilnic si sistematic, ca goana dupa profit aduce pe raft frumos ambalat, colorat si aromat chimic tot ce in o gospodarie normala ajunge fara nici o retinere in gunoi.  Ne-am gandit la copiii nostri si la noi, la toate otravurile pe care le mancam.

Asa ca ne-am decis, o sa facem pentru inceput dulceata artizanala, fara conservanti si coloranti. Iar mai tarziu vom vedea ce vom mai produce.
Nu era ceva nou, dar era altceva fata de ce stiam si invatasem.

 

Sa mancam mai sanatos. Sa dezvatam copiii de dulciuri cu conservanti.