Comenzi si intrebari:0740 55 66 89

Cum producem?

Artizanal. Cei mai multi ar spune traditional, si probabil ca asa este, doar ca deja cuvantul traditional este prea uzat de marketingul agresiv si inselator al producatorilor industriali pentru a-si promova produsele.  Asa ca nu se mai stie ce inseamna traditional.

Am vrut produse curate, fara conservanti si fara substante chimice. Stiam cum se face, stiam ca produsul final este „ce trebuie”, am cautat totusi informatie, explicatie tehnica si am vrut sa vedem si cum fac altii.

Am avut multe dileme: sa fierbem pe foc de lemne in ceaun, pe plita electrica in vase de inox. Cand faci pentru tine acasa, nu iti pui atatea intrebari, iei o oala din ce ai prin bucatarie si te apuci de treaba. Daca esti la casa bunicilor de la tara, ceaunul e foarte bun si merge pe foc de lemne. E altceva totusi cand vrei sa faci mai mult.  Mai erau si povestile de marketing cu „fiert incet la foc de lemne”, noi stiam ca dulceata se fierbe repede, ca altfel se innegreste si isi schimba gustul.

 

In final am aflat raspunsul la francezi, la care am gasit oale speciale pentru dulceata si care erau din cupru.  Am cumparat una sa vedem ce iese, merita sa incercam. 
Suntem o familie moderna, chiar prea moderna. In bucatarie avem plita electrica pe inductie si vitroceramica, desi avem gaz.  Vasul de cupru nu merge pe inductie, asa ca am incercat pe vitroceramic, dar rezultatul era identic cu ce obtineam in vas de inox pus pe plita de inductie, nimic special. Ceva trebuia sa fie, asa ca am luat un arzator de gaz, butelie aveam si am facut o proba si cu vasul de cupru la foc de gaze.  Abia atunci am vazut diferenta, am vazut o dulceata care avea o alta culoare si alt gust. Era translucida, era altceva decat tot ce facusem pana atunci. Am inteles in sfarsit tot ce citisem despre tehnologia productiei de dulceata.

Asta este motivul pentru care spunem ca producem artizanal. Traditional pentru romani inseamna ceaun de fonta pe foc de lemne, asa am pomenit si noi la bunici.  Asta era ce aveau bunicii in curte si se descurcau cum puteau.  Am cautat vase  vechi de cupru pentru dulceata, eram curiosi daca au existat totusi si la noi sau e doar o inventie frantuzeasca de care nu a auzit nimeni. 

 

 

 

 

Si am gasit, vechi si cositorite, si cei care le aveau spuneau ca doar in ele faceau bunicile lor dulceata si iesea cea mai buna.
Avem un atelier, ar fi prea pretentios sa ii spunem altfel, in care lucram noi si cateva ajutoare.  Un bun prieten ne-a ajutat cu o cladire pe care nu o mai folosea, pe care am amenajat-o, si ne-am apucat de treaba, cu multe vise si sperante.

 

Nu spunem la ce visam, dar speram sa va placa ce facem. Noua ne place.